Povesteam mai demult despre Cezara
aici.
Acum, mama Cezarei a publicat un
Manifest pe Facebook, care te sperie.
Il redau mai jos, insotit de rugamintea de a o ajuta pe Cezara.
Pentru cei care ma acuza ca nu vreau sa ii fac tratamentul Cezarei, fetita mea, in Romania am cateva argumente si vreau sa le expun in continuare. Nu vorbesc din auzite , ci le traiesc intr-un spital din Romania, "vestitul" Fundeni din Bucuresti.Sa incep cu curtea spitalului : plina de gunoaie la tot pasul de ti-e sila sa mergi, plina de zeci de caini maidanezi care latra toata noaptea, isi fac nevoile pe unde apuca, dorm pe holurile spitalului imprastiind duhoare si microbi si terorizand atat vizitatorii cat si bolnavii , plina de hoarde de romi care se aseaza unde vor, lasand in urma o mizerie cumplita,si de bodyguarzi analfabeti care nu fac altceva decat mananca seminte pe care le arunca pe jos, sau cei care stau la poarta spitalului au grija sa-si rotunjeasca veniturile incasand cate 1leu de la toti cei care intra in spital ( nu conteaza ca esti internat cu copilul si ai fost la cumparaturi…. ei intind mana, de parca ar fi la poarta bisericii). Mai exista de asemenea si un loc de joaca pentru copii, facut undeva pe vremea descoperirii focului, o relicva preistorica ce te face sa te ingrozesti la gandul ca s-ar putea juca copilul tau acolo...Si iata ca intri in spital : dupa ce astepti minute bune sa vina un lift (singurul ) te inghesui bine si ajungi la etajul 7. Aici este Pediatria. Intra cine vrea si cand vrea ca de altfel in tot spitalul...Este si normal. Daca nu ai familie sa aibe grija de tine, tu ca bolnav esti un om aproape mort.Cand se face internarea in spital ti se aminteste imediat de "situatia" grea din Romania...Asadar ti se dau imediat retele pentru medicamentele pe care trebuie sa le cumperi de la farmacii (nu putine in jurul spitalului...). Mai putin citostatice care si asa nu se gasesc nicaieri, oricum pentru acestea se dau scrisori medicale, deoarece si acestea lipsesc din farmacia spitalului. Apoi incepi sa aduci de acasa aproape tot : perne, asternuturi, pijamale, prosoape, sapun, sampon, olita de noapte, hartie igienica, servetele uscate si umede, spirt, branule, pansamente, leocoplast, cani si pahare, farfurii si tacamuri, scaune, masute,etc. Aici ai surpriza sa nu ai unde sa le pui caci dulapurile sunt insuficiente…Si asta nu e tot. Vine capitolul mancare: dimineata paine cu margarina si ceai, la pranz o ciorba si legume sau orez cu o bucatica de carne si un fruct iar seara macaroane...(nu are rost sa vorbim ca toata materia prima este de cea mai proasta calitate...iar de gust sa nu mai vorbim si asta fiind vorba de copii...) Deci aduci si mancare de acasa, si asta zilnic impreuna cu apa minerala, sucuri, ceaiuri, lapte ,iaurt, fructe, etc.,etc. Si ajungem la saloanele in care stau copii: majoritatea cu 6 paturi in care dorm 6 copii cu 6 mame deci 12 persoane , cu paturi de garnizoana sau mai noi dar distruse, cu saltele total incomode, rupte,sustinute de noptierele care sunt ceva mai bune iar celelate noptiere sunt o sursa sigura de gandaci. Un singur frigider si o chiuveta pentru toata lumea, cu un aer conditionat care nu se poate folosi deoarece nimeni nu vrea sa stea in dreptul jetului rece (sau cald), sau de teama starii instalatiei electrice ti se aminteste de incidentul de la spitalul Giulesti. In aceste conditii atmosfera pur si simplu fierbe, nu se poate respira, nu se poate dormi, este ca intr-o sala de asteptare in care se intra si se iese , se vorbeste , se plange , se mananca si se fac tratamente non-stop.Pentru ca veni vorba de tratamente : atunci cand se fac comenzile zilnice la farmacia spitalului de pe lista se taie citostaticele (ca deh ! sunt scumpe)iar doctorii sunt obligati sa faca rezerve tot timpul.Din pacate ele sunt tinute in frigiderele din saloane impreuna cu mancarea pacientilor in conditii improprii si la indemana tuturor.Tratamentele propriu zise sunt ca acum zeci de ani. Tot cu injectii, tot cu perfuzii prin cadere libera in care trebuie sa fii tot timpul atent ca ori nu curge, ori curge prea tare, ori s-a terminat si trebuie sa te rogi de asistente sa te deconecteze.Nu vorbesc de faptul ca inainte de tratament trebuie sa cauti prin toate saloanele un stativ liber caci nici macar acestea nu sunt suficiente... Pentru medicamentele intravenoase se folosesc branulele care de regula dupa o saptamana trebuiesc schimbate la alta vena bagand frica si teroarea in copii. Iar daca ai nesansa sa faci transfuzie cu plasma sau cu trombocite , trebuie sa fii norocos sa se gaseasca si pentru tine... Oricum am cumparat de la farmacie pana si glucoza pentru transfuzii... noroc ca farmaciile aveau fiind obisnuite cu fenomenul. Punctiile medulare si lombare se fac pe viu, ca la vite, cu 3 asistente care tin copilul plus unul din parinti si doctorul care actioneaza cu o seringa enorma. In timpul pnctiilor copii urla de ti se rupe inima dar nu se face anestezie sub motivul ca este "periculoasa" pentru organism... Iar aceste punctii se fac cam la o luna.Odata cu tratamentul cu citostatice imunitatea scade drastic si in mod normal ar trebui sa se gaseasca un loc izolat pentru copii cu acest tratament. Da, sunt niste rezerve cu 3 paturi, cu frigidere antice, cu paturi si noptiere vechi, cu un televizor mic ce prinde 2 canale, cu o chiuveta mica,rezerve in care nu ai loc sa pui mai nimic in conditiile in care trebuie sa aduci totul de acasa. Asa cum spuneam oricine poate intra in spital , unde vrea si cand vrea, si nu de putine ori te trezesti cu vanzatori de ziare si reviste sau produse Avon sau diverse produse din Europa ca dau buzna in camera fara sa ii pese nimanui.Cand vine vorba de curatenie... incepi sa-ti faci cruce. Se da un mop dimineata la 5 cand de altfel se scoala si copii de zgomotul facut ( mult zgomot pentru nimic...) si gata,se sterg noptierele cu carpe care au stat in prealabil la WC la scat. Tot restul zilei trebuie sa stergi mereu pe jos cu spirt daca vrei sa fie un mediu cat de cat steril. Cat privesc toaletele... pe care le folosesc toti bolnavii si insotitorii lor de pe etaj... sunt mai rau decat latrinele: apa nu curge sau curge intruna, dusurile nu functioneaza fiind de mult rupte, rufele sunt intinse peste tot iar mirosurile neplacute troneaza aproape toata ziua. Deci si curatenie trebuie sa-ti faci singur.Trebuie sa va spun ca cele scrise mai sus sunt doar cateva amanunte pe care mi le aduc aminte... Am amintit in cateva randuri de activitatea oamenilor din spital care lasa un gust amar. Sa-i invinuiesc? Da. Nu. Nu stiu. Invinuiesc sigur un sistem in care nu exista raspundere, reguli, pedepse. Ce poate face un doctor, o asistenta fara medicamente si materiale? Oare nu intervine si in acesti oameni plafonarea si lipsa de interes in a practica o meserie cu mainile goale? Vorbeam de curatenie si paza. S-au platit bani multi unor firme care nu investesc in contractele semnate decat indolenta, lipsa de profesionalism si nestiinta sa nu ii spunem prostie. Avem prea putine spitale pentru cat suntem de bolnavi. Avem prea putina constiinta pentru cata suferinta exista. Avem prea putini oameni care iubesc oamenii. Avem prea multi , imi caut cuvantul, bipezi poate este bine, care iubesc numai BANII. Pot fi acuzata de subiectivism, pot fi acuzata de lipsa de cunostinte ziaristice pentru a prezenta situatiile dar stiu ca imi iubesc fetita si simt ca se pot face mult mai multe pentru a-si recapata sanatarea. Nu imi pot permite sa astept guverne, ministrii, administratii care sa se gandeasca la schimbarea sistemului sanitar. Cezara are ACUM nevoie sa mearga intr-o clinica care sa o trateze conform diagnosticului. Un tratament in strainatate costa in jur de 100.000 de euro. Acesti bani nu pot fi stransi decat de la oameni pentru oameni. Speranta mea ca sunt inconjurata de oameni care inteleg ca banutul vaduvei milostive poate salva sanatatea unui copil de 10 ani. Am credinta ca pot sa ii dau o sansa fetitei mele si voi starni o adevarata campanie pentru salvarea ei, atat pe internet cat si la tv sau in presa scrisa. Doamne ajuta!
