Biserica Batistei si VerdeCafe

Pe 30 august incepand cu 12.45 la Batistei si 16.00 la VerdeCafe vom fi alaturi de Stefan Jr. intr-unul dintre primele momente spirituale ale vietii lui: botezul.
Pana saptamana viitoare pauza de blog si web zapping...

Covasna - Valea Zanelor

Firma ingerasilor lui Stefan, Cosmin si Raluca, organizeaza o iesire in familie cu cortul in fiecare vara. Dupa ce anii trecuti am fost in Piatra Craiului, in acest an am vizitat Valea Zanelor, langa Covasna.
Desi speram sa-i facem lui Stefan "botezul cortului", datorita frigului proverbial ce poposeste in depresiune, am decis sa dormim in casuta, lucru intelept de altfel. A fost frig noaptea, desi toti 3 am dormit in saci de dormit, iar pe bebe l-am imbracat suficient de gros.
In timpul zilei am "admirat" raliul Covasna ce se desfasura la cativa zeci de metri de corturile noastre din pacate, am facut un mic traseu pe langa sinele mocanitei (ce inca functiona pe o distanta de 2 km din cele cateva zeci ale drumului de odinioara), gasca a jucat seara board games.
Din pacate nu am reusit sa ne bucuram prea tare de aceasta iesire. Nu dintr-un motiv anume, pur si simplu nu a fost ca alte dati si nu cred ca datorita faptului ca eram singurii cu copil, poate noi am inceput sa percepem altfel lucrurile, poate eram obositi dupa o vara petrecuta mai mult prin tara decat prin Bucuresti... nu stiu, n-a fost sa fie.

Acum facem o pauza de o luna pana sa mai plecam in urmatoarea aventura.

Grupul de sprijin pentru alaptare - 16 august

Am participat toti 3 la grupul de suport. Ne-am dorit foarte mult sa le cunoastem face-to-face pe doamnele care s-au straduit sa organizeze prima saptamana oficiala a alaptarii in Bucuresti.
Au fost in parcuri, au fost pe tv si pe radio, evident au fost pe net pe bloguri si pe siteuri specializate. Le felicitam pe Irina, Roxana si Diana, precum si pe toate mamele care le-au sprijinit in demersul lor.
Au vorbit cu cateva zeci de mamici si viitoare mamici.
Apoi au venit la grupul de suport si ne-au povestit ce s-a intamplat, ne-au dat sfaturi si ne-au transmis informatie oficiala, netrunchiata. Dar mai ales noi toate am povestit din experienta noastra, ce merge, ce nu merge, cum ne organizam, vorba Alinei cum reusim sa fim experte in multitasking si time management.
Initiativa lor mi se pare mai mult decat laudabila. Este un inceput de drum, sper ca aceste intalniri sa devina lunare, sa aiba o tema specifica, informatia sa fie transmisa cat mai multor mamici si viitoare mamici.
Cu siguranta ca la inceput vom fi cateva. Apoi vor veni mai multe. Intotdeauna vor exista contestatii, uneori chiar si pasi inapoi din partea mamelor, alteori cateva comentarii bine plasate ale firmelor producatoare de lapte praf... insa intotdeauna vor fi unul langa altul mama si copilul. Si acest sentiment de atasament nu-l poate dilua nimeni si nimic. Mama are nevoie dincolo de informatie, de o vorba buna, de un sfat, de un zambet, astfel incat sa aiba incredere in ea insasi, sa fie increzatoare in fortele ei, sa creada ca, asa cum a invatat sa mearga, asa va invata sa si alapteze, la fel cum bebelusul va invata sa se hraneasca, sa se alinte, sa adoarma la pieptul mamei lui. Mamele cu experienta, care alapteaza sau nu, pot explica, pot indruma si mai ales pot incuraja mama.

Asa vad eu lucrurile. Sper ca cel putin cateva elemente din viziunea mea/noastra sa se implineasca, prin contributia mea cat de mica, prin contributia ta si a tuturor mamelor ce vor sa daruiasca.

Mangaiere

De-a lungul inceputului asta de viata - si pentru noi si pentru Stefan jr. - el si-a adaptat incontinuu "stilul" de stat la san.

Inainte cand era vorba de mancat si stat langa mama, nimic nu-l putea deranja. Oricine ar fi venit, orice as fi facut - stat pe net, citit, mancat, baut - el era langa mine si manca, dormea, se alinta, era lipit acolo.

De pe la 2 luni a inceput sa zambeasca, peste tot. Inclusiv la san. Mananca ce mananca, apoi se opreste, zambeste, apoi continua cu lapticul.

De curand el mananca doar in liniste. Daca se intampla vreu eveniment neprevazut cat sta la san - stranut, dialog intre mine si o alta persoana, baut apa - se opreste pana cand evenimentul in sine ia sfarsit. Cand e pe deplin linistit ma mangaie. Constant, ritmic, timp de mai multe minute.

Un gest simplu si profund. O emotie pe care nu am trait-o pana acum. O emotie de pe urma careia invatam sa iubim.