D-ale Craciunului - 2

Imi place foarte mult acest colind asa ca-l impartasesc cu voi.

Cerul si Pamantul
Asculta mai multe audio Muzica

Siguranta auto

Romania este pe primul loc in UE la numarul de persoane decedate si ranite grav in urma accidentelor auto. Un articol de pe www.babydex.com lansa in primavara prima campanie romaneasca legata de obligativitatea folosirii scaunului de copil.
Experienta noastra intr-ale condusului este destul de redusa, fiind rezumata la 3 ani de zile, cativa zeci de mii de km pentru Stefan si cateva mii pentru mine.
Pe Stefan jr. il ducem in scaun de masina - cosulet - de cand a facut primul lui drum in masina, in aprilie. Cu toate acestea sau tocmai de aceea suntem foarte stresati si foarte atenti cand conducem, partial de aici derivand si obsesia noastra pentru siguranta copilului in automobil.
De curand, scaunul pe care il foloseam i-a ramas mic. Astfel Stefan sfatuit de prietenul nostru Bogdan a pornit la cautarea unui scaun adecvat pentru pitic. In urma multor cautari, recomandari virtuale, teste de siguranta, a ales un scaun putin diferit.

Scaunul se numeste Recaro Polaric si este asezat cu spatele la drum. Face parte din grupa 1, 9-18kg, si poate fi utilizat pana la 4 ani. Este dotat si cu sistem isofix.
De ce sta cu spatele? Statisticile spun ca scaunele din grupa 1 sunt de 5 ori mai sigure in cazul unei coliziuni frontale. Protejeaza gatul si capul prin distribuirea fortei de-a lungul spatarului scaunului si sunt mult mai eficace in a oferi protectie organelor interne.
In Scandinavia, copiii nu sunt intorsi cu fata la drum pana nu implinesc 4 ani si cantaresc 25 kg - si acest lucru pare sa functioneze: intre iulie 2006 si noiembrie 2007 niciun copil sub 6 ani nu a decedat in Suedia, in comparatie cu o medie de 21 de copii pe ani in Marea Britanie. Un articol cuprinzator despre siguranta oferita de acest scaun puteti citi aici.

D'ale Craciunului

Digital kid

Vote Earth Hour

In aceste zile se desfasoara la Copenhaga summitul pe Climate Change, unde se va decide politica globala asupra incalzirii climatice. Foarte multe organizatii incearca sa influenteze inasprirea acestei politici, masuri concrete si directe pentru un viitor sustenabil. De aici, de acasa putem sa contribuim virtual prin sustinerea acestei cauze, asa cum apare in video-ul de mai jos, despre Earth Hour, intiativa ce s-a desfasurat si in Romania in ultimii 2 ani, cand s-au stins luminile unor institutii publice timp de o ora in mai multe localitati.
http://www.youtube.com/watch?v=RqaJOQomCsI

1 decembrie = 8 luni

Ieri Stefan jr a implinit 8 luni. De cand ne-a schimbat viata, de cand suntem mai rabdatori, mai intelepti, mai linstiti, de cand traim fiecare secunda, fiecare moment, simtim timpul altfel, acum cand el e alaturi de noi si in sufletul nostru.

Prima noapte de somn, ultima noapte cu caldura

...dupa 5 luni, in care Stefan jr. a dormit neintrerupt 7h 1/2. In care ne-am trezit din reflex, l-am urmarit cum doarme adanc, cum nu se foieste sau cum se taraste prin pat (a parcurs vreo 150cm in cele 7 h, s-a intors cu 360 grade etc.).

Ne-am trezit aproape de rasaritul soarelui, pe la 6.30 toti 3 cu zambetul pe buze, ne-am jucat, am ras, ne-am dat de-a rostogolul. Buna dimineata! A fost simplu si frumos, prea frumos sa fie adevarat. Acum ca am vazut ca se poate, ne dorim cu infrigurare sa ajungem sa traim cat mai des asemenea momente de somn, pace, liniste.

Ce am schimbat? - a se citi cui atribuim noi aceasta minune :P.
1. am inceput sa citim destul de mult pe net, sfaturi, masuri, experiente ale altora legate de somnul copiilor: forumuri, siteuri experte, blog-uri.
2. din multitudinea de idei prezentate, am ales cele ce ni s-au parut mai simplu de folosit in cadrul familiei noastre:
- nu ne-am abatut de la ritualul de seara (papat, jucat, baita, supt, cantat, somn)
- am redus ora de culcare, de la 9.30 spre 8.30 - 8.45. N-am mai asteptat sa-l vedem pe pitic ca devine somnoros (Stefan sr. a observat ca, atunci cand ii este somn piticului, se trage de urechi, asa cum facea si el in copilarie)
- l-am imbracat lejer, adica nu 2 randuri de haine ca pana acum (salopeta si body cu maneca lunga) ci doar body + pantalonasi
- nu am incalzit camera, nu l-am acoperit. Temperatura cred ca era putin sub 19-20 C.

Eu cred ca ultimele 3 masuri au produs schimbarea aceasta. Nu stiu daca am dreptate, numai timpul o va dovedi. Insa da, constientizez din ce in ce mai mult faptul ca bebelusii romani sunt ff gros imbracati, inutil, iar noi ca parinti, desi incercam sa facem fata asalturilor, de prea multe ori suntem influentati de cei din jur. Cum adica nu-i pui caciulita, plapuma, ciorapi lungi, ii e frig la maini, nas etc, raceste!!! Si la o adica, daca raceste, ce-i asa de grav? Si la o adica, daca ii e frig se manifesta, nu? Asa cum se manifesta si cand ii e cald, nu?

In concluzie speram sa devenim mai linistiti, mai putin iritati si mai bucurosi dimineata.

Intalnire de pitici

Stefan jr nu se mai vazuse de ceva vreme cu Ana. Aurora si cu mine am zis ca e musai sa vedem cum interactioneaza. Rezultatul n-a fost pe masura asteptarilor, ei inca se studiaza de la distanta, insa a constat intr-o intalnire in 6 imortalizata de Bogdan in cateva zeci de poze delicioase.
Enjoy!

S-a ridicat pe canapea

Aseara am avut parte de un spectacol de zile mari. Stefan junior si-a dorit tare mult si a si reusit sa se tina singur in picioare pe canapea, sprijinit de spatarul acesteia. Ca sa atinga lampa, laptopul si alte asemenea obiecte de oameni mari.

Prima data cand a facut-o eram pe drum spre casa. Si mi s-a povestit. Prima intrebare: ati facut poze? Nu, pentru ca eram fascinati.

A doua oara cand a facut-o eram toti 3 langa el. Si nu am facut poze si nu am filmat. Pentru ca eram prea fascinati. Am imortalizat momentele pre si post eveniment.

Iarasi mi-au dat lacrimile de fericire. Dau vina pe hormoni, dar pana cand?

Premiu virtual

Am primit primul meu premiu virtual. Si ce am facut? Nu l-am tratat cu importanta cuvenita. Inca. Motiv oficial: piticu' era rau bolnav in perioada aceea, raceala ce s-a transmis catre toata familia.
Recuperez partial acum.

L-am primit de la o doamna pasionata, ce si-a ales o misiune extraordinara, aceea de a sprijini, promova, educa mamele la inceputul noii lor vieti. Multumesc Roxanei!

Babilon

N-am mai scris nimic. Nu ca n-as avea nimic de scris sau de spus sau de povesitit sau de comentat.
Ci dimpotriva pentru ca sunt atat de multe lucruri, stari, evenimente adunate incat cred ca nici daca le enumar cu buleturi nu le pot aminti pe toate. Dar sa incepem:

• cel mai tare si mai tare: s-a dus linistea nocturna in familia noastra. Stefan junior se trezeste si de 6-10-nspe ori pe noapte. Nu stim de la ce, credem ca de la dinti, raceala, vaccin, ca nu are suzeta, ca-i e foame etc...

• cel mai cool si mai cool: piticul nostru merge aproape de-a busilea, lustruieste parchetul, gresia tot ce prinde, apoi se ridica singur in fund si in functie de localizarea domniei sale pe harta, fie incepe sa urle, fie sa rada, fie sa roada papuci sau cabluri de laptop.

• cea mai prezenta si mai prezenta: avem o bona noua. O Doamna, prietena de-a mamei din perioada ei de ratacire artistica (s-au cunoscut la cursul de chineza!!! - in sfarsit stim si noi ca unele dintre "devierile" noastre creative s-au transmis pe linie materna). Se ocupa de Stefan jr atat de bine, atat de frumos incat suntem cu totii mai mult de cat uimiti ca mai exista astfel de oameni cu suflet de aur.

• cel mai delicios si mai delicios: mancam multe bunataturi. Stefan junior mananca multe legume de la dovlecei la spanac, brocoli si alte cele, asezonate cu mei, ovaz, orez, grau spelta. Fructele sunt de departe cele mai dorite, mai ales merele si ananasul. De 2 zile am adaugat carne. Nu sunt deloc impacata cu gandul acesta, asa ca vom incerca sa-i dam maxim de 2-3 ori pe saptamana. De ce? pentru ca toata carnea noastra e atat de mult tratata cu medicamente si alte cele incat consider ca majoritatea beneficiilor ei sunt anulate. Pana una alta, la sfatul mamicilor de pe forumuri, am cumparat Puiu' Light de la Avicola Mihailesti, aliment ce pare cel mai sanatos posibil gasit de noi. In concluzie e necesar sa impunem un orar pentru carne, ca sa nu sara tot poporul pe noi ca nu hranim baiatul corespunzator.
  

• colorata-i maine gata: cu ajutorul magicului Bogdan, un stilist super de treaba, pe care-l las sa faca experimente pe scalpul meu, am ajuns sa am toamna in par: verde, roscat, blond.

• cireasa de tort: m-am intors la serviciu. Pare ok, daca nu ar fi o harababura ingrozitoare datorata "crizei". Criza se traduce prin faptul ca se taie tot (de la cafea, hartie, tusuri de imprimanta, deplasari, bonusuri) si se angajeaza in ritm accelerat (cand am plecat eram 105 acum suntem peste 120).

• rabdarea e de aur: la final nu pot sa nu-l amintesc pe "Tati" aka Stefan senior, care accepta cu stoicisim modificarile din casa noastra, rezista eroic in postul de bona nocturna, iar din cand in cand accepta si nenumaratele mele toane legate de transformarea noastra in cea mai bio familie ever (dar despre asta intr-un episod viitor).

Grup de sprijin pentru alaptare, nr. 3

Intiativa Irinei si a Roxanei merge mai departe, un noua intalnire a grupului de sprijin va avea loc duminica aceasta.

Imi doresc tare mult sa ne adunam mai multe mame si viitoare mame, mai multi parinti... imi doresc foarte mult sa fie o intalnire motivanta, un pic structurata, care sa contribuie la cresterea increderii parintilor in capacitatea lor de a-si hrani, iubi, indragi, educa copiii in sanul familiei.


În acest sezon se poartă copiii alăptaţi! Ai şi tu unul?

Vino împreună cu el la Grupul de sprijin pentru alăptare, duminică, 1 noiembrie, intre orele 17-19, la sediul Consiliului Tineretului din România, P-ţa Valter Mărăcineanu nr.1-3, intrarea 5, camera 139-141, sector 1, Bucureşti.

Mei-tai collection. By Diana

Se poarta copiii. in vacanta. in mei-tai.

Back from Greece

Ne-am intors. Pe ploaie si pe vant, la 4 dimineata, ieri. A fost un maraton frumos.

A fost cea mai grea experienta de pana acum a noastra ca familie. Toata lumea e ok, cu totii am fost bine, nu s-a intamplat nimic ce poate fi denumit "problema". Insa suntem foarte obositi, am fost tot timpul de-a lungul intregii vacante; am avut pentru noi 2h libere de copil intr-o seara, in rest am stat in post.

Stefan jr. a mancat ca disperatul si ziua si noaptea(inclusiv somon si tzatziki), s-a jucat pentru prima oara in nisip, a intrat pentru prima oara in mare, a mers cu autocarul, cu vaporul, a fost purtat tot timpul de noi si din cand in cand de cateva prietene din grup. A dormit foarte putin, a trait din plin noi si noi senzatii.

Cateva ganduri/concluzii dupa prima noastra vacanta in 3, in afara tarii, intr-un grup mare (peste 20 de cunostinte si prieteni):

- e esential sa vina si bona cu noi, daca vrem sa fie vacanta.
- preferam sa plecam in 3, decat cu oameni care considera ca parintii sunt persoane ratate din punct de vedere social si le trateaza ca atare.
- preferam sa plecam in 3, decat cu oameni care vor sa se joace cu copilul considerand in acelasi timp ca ne fac o mare favoare.
- preferam sa plecam in 3, decat sa auzim din stanga si din dreapta sfaturi, sugestii, intrebari etc. despre ce i-ar fi mai bine sa-i faci copilului in momentul x, in secunda y - discutii cu care suntem obisnuiti si pentru care avem deja pregatite cateva raspunsuri standard, sau mai rau, sa auzim fraza zilei: "Bianca/Stefan, copilul plange! Ce are? Nu-i faci ceva?" Raspuns tardiv: "Hello people, wake up! Copilul nu a venit cu manual de utilizare si nici nu e in garantie. Pana si cel mai linistit copil are momente in care plange si nu stim de ce plange."
- am mai zis asta acum 6 ani, o repet in speranta ca ne vom conforma: no bus in vacation!
- grecilor le plac foarte mult copiii, toata lumea te intampina cu multa bunavointa, intra in vorba cu tine, te ajuta, se joaca cu copilul, vorbesc cu el, te invita sa vii cu el din nou etc... o experienta minunata din acest punct de vedere.
- insula Thassos este mai putin comerciala decat multe alte locuri din Grecia, motiv pentru care nu experimentezi in fiecare secunda o relatie tip vanzator-cumparator cu oamenii pe care ii intalnesti.
- e cool sa mergi in vacanta in afara sezonului, poti sa respiri, nu e necesar sa te grabesti, este liniste, este liber pe plaja, aerul este respirabil.

La final: ne-a placut, dar ne-a obosit peste masura! Un intro perfect pentru luni, 5 octombrie, prima zi de lucru post concediu maternal.

Apa, stanci, tzatziki

Pozam acum 1 an. Eram 3 dar inca nu stiam.

Maine plecam din nou, tot in 3. Stim cati suntem(macar acum), dar nu stim ce ne asteapta. Visam momente frumoase, ne gandim la nopti nedormite, la excursii printre stanci si maslini, ne e dor de tzaziki si de intinderea albastra.

Sling date

Cu ocazia International Baby Wearing week 21-29 septembrie 2009, la initiativa neobositei Diana, ne-am intalnit vreo 15-20 mamici in parcul Kiseleff. Noi ne-am revazut cu Aurora, mama de Ana si Dana, mama de Ioana, precum si cu Roxana, mama de Darie. Apoi cu alte mame, cativa tatici si bineinteles toti copiii din dotare.

Au fost prezente pe catwalk o serie de ring-sling-uri, wrap-uri, mei-tai si cateva carucioare.

Cel mai mult si cel mai mult am fost incantata de faptul ca nu s-a auzit niciun planset! Copiii indiferent ca erau treji sau dormeau au fost toti niste ingerasi. Sper ca acest detaliu sa fi fost remarcat si de toti ceilalti spectatori, mai ales ca la ora intalnirii noastre parcul era plin ochi.

In asteptarea fotografiilor oficiale, realizate cu neobosita truda de fotoreporterul evenimentului, va invit sa va delectati cu cele 2-3 poze mai reusite, nu de alta dar restul n-au iesit pe motiv ca Stefan jr. a fost foarte activ pe toata durata desfasurarii ostilitatilor.

Felicitari Diana si la mai mare! Poate ajungem sa organizam ceva precum mamicile din Republica Moldova ;) in anii urmatori.

Diversificare cu struguri

S-au intamplat multe saptamanile acestea, insa cel mai relevant aspect al existentei noastre este diversificarea. Inceputa cu succes, continuata cu nabadai si cu dor mare de mama. Adica ce nu manaca ziua, manaca noaptea!

In aceasta simfonie au intrat pe rand: baieti raciti, examene restante la master, bona bolnava, matusici si bunica pe post de ajutoare, tata care a lucrat de acasa ca mama sa se duca la examene, o zi de nastere, un vaccin, o nunta, un referat de predat maine ... si ultimul amanunt: Stefan jr sta in fundulet in carucior si nu accepta sa se plimbe altfel.

Ursitoare

Botezul

Mai sus cateva momente din timpul evenimentelor. A fost frumos, dar n-am reusit sa asimilez prea mult si imi pare rau. As fi vrut sa fiu atenta la tot ce s-a intamplat, sa inteleg ritualul, sa fim alaturi de el. Dar el a fost alaturi de nasi in biserica. La VerdeCafe a fost alaturi de invitati. Si noi am fost aproape dar nu langa el. E normal, ne maturizam, el a facut un alt pas din ciclul vietii. Sunt fericita si melancolica in acelasi timp.

Ne dau dintii

... si e mare scandal la noi in casa si noaptea si ziua. Stefan s-a tarat azi vreo 2 metri pe canapea si a muscat din ecranul laptopului lui taica-su. Domnu' ce facu? S-a apucat de poze. Eu zic: daca ti l-ar fi dat pe jos nu mai erai tu asa de bucuros ca piticu' se taraste! El: Ba da, ca de-aia mi-am luat laptop Toshiba cu "no matter what, guarantee". Eu: n-am mai avut replica.

Biserica Batistei si VerdeCafe

Pe 30 august incepand cu 12.45 la Batistei si 16.00 la VerdeCafe vom fi alaturi de Stefan Jr. intr-unul dintre primele momente spirituale ale vietii lui: botezul.
Pana saptamana viitoare pauza de blog si web zapping...

Covasna - Valea Zanelor

Firma ingerasilor lui Stefan, Cosmin si Raluca, organizeaza o iesire in familie cu cortul in fiecare vara. Dupa ce anii trecuti am fost in Piatra Craiului, in acest an am vizitat Valea Zanelor, langa Covasna.
Desi speram sa-i facem lui Stefan "botezul cortului", datorita frigului proverbial ce poposeste in depresiune, am decis sa dormim in casuta, lucru intelept de altfel. A fost frig noaptea, desi toti 3 am dormit in saci de dormit, iar pe bebe l-am imbracat suficient de gros.
In timpul zilei am "admirat" raliul Covasna ce se desfasura la cativa zeci de metri de corturile noastre din pacate, am facut un mic traseu pe langa sinele mocanitei (ce inca functiona pe o distanta de 2 km din cele cateva zeci ale drumului de odinioara), gasca a jucat seara board games.
Din pacate nu am reusit sa ne bucuram prea tare de aceasta iesire. Nu dintr-un motiv anume, pur si simplu nu a fost ca alte dati si nu cred ca datorita faptului ca eram singurii cu copil, poate noi am inceput sa percepem altfel lucrurile, poate eram obositi dupa o vara petrecuta mai mult prin tara decat prin Bucuresti... nu stiu, n-a fost sa fie.

Acum facem o pauza de o luna pana sa mai plecam in urmatoarea aventura.

Grupul de sprijin pentru alaptare - 16 august

Am participat toti 3 la grupul de suport. Ne-am dorit foarte mult sa le cunoastem face-to-face pe doamnele care s-au straduit sa organizeze prima saptamana oficiala a alaptarii in Bucuresti.
Au fost in parcuri, au fost pe tv si pe radio, evident au fost pe net pe bloguri si pe siteuri specializate. Le felicitam pe Irina, Roxana si Diana, precum si pe toate mamele care le-au sprijinit in demersul lor.
Au vorbit cu cateva zeci de mamici si viitoare mamici.
Apoi au venit la grupul de suport si ne-au povestit ce s-a intamplat, ne-au dat sfaturi si ne-au transmis informatie oficiala, netrunchiata. Dar mai ales noi toate am povestit din experienta noastra, ce merge, ce nu merge, cum ne organizam, vorba Alinei cum reusim sa fim experte in multitasking si time management.
Initiativa lor mi se pare mai mult decat laudabila. Este un inceput de drum, sper ca aceste intalniri sa devina lunare, sa aiba o tema specifica, informatia sa fie transmisa cat mai multor mamici si viitoare mamici.
Cu siguranta ca la inceput vom fi cateva. Apoi vor veni mai multe. Intotdeauna vor exista contestatii, uneori chiar si pasi inapoi din partea mamelor, alteori cateva comentarii bine plasate ale firmelor producatoare de lapte praf... insa intotdeauna vor fi unul langa altul mama si copilul. Si acest sentiment de atasament nu-l poate dilua nimeni si nimic. Mama are nevoie dincolo de informatie, de o vorba buna, de un sfat, de un zambet, astfel incat sa aiba incredere in ea insasi, sa fie increzatoare in fortele ei, sa creada ca, asa cum a invatat sa mearga, asa va invata sa si alapteze, la fel cum bebelusul va invata sa se hraneasca, sa se alinte, sa adoarma la pieptul mamei lui. Mamele cu experienta, care alapteaza sau nu, pot explica, pot indruma si mai ales pot incuraja mama.

Asa vad eu lucrurile. Sper ca cel putin cateva elemente din viziunea mea/noastra sa se implineasca, prin contributia mea cat de mica, prin contributia ta si a tuturor mamelor ce vor sa daruiasca.

Mangaiere

De-a lungul inceputului asta de viata - si pentru noi si pentru Stefan jr. - el si-a adaptat incontinuu "stilul" de stat la san.

Inainte cand era vorba de mancat si stat langa mama, nimic nu-l putea deranja. Oricine ar fi venit, orice as fi facut - stat pe net, citit, mancat, baut - el era langa mine si manca, dormea, se alinta, era lipit acolo.

De pe la 2 luni a inceput sa zambeasca, peste tot. Inclusiv la san. Mananca ce mananca, apoi se opreste, zambeste, apoi continua cu lapticul.

De curand el mananca doar in liniste. Daca se intampla vreu eveniment neprevazut cat sta la san - stranut, dialog intre mine si o alta persoana, baut apa - se opreste pana cand evenimentul in sine ia sfarsit. Cand e pe deplin linistit ma mangaie. Constant, ritmic, timp de mai multe minute.

Un gest simplu si profund. O emotie pe care nu am trait-o pana acum. O emotie de pe urma careia invatam sa iubim.

Intalnire de mamici

Azi am participat la prima noastra intalnire "de mamici", aceea in care vin mamele cu piticii, se aseaza la o masa in fata unui suc si incep sa vorbeasca despre: ce dragutz e al taul, ce a mai facut, cum e cu vaccinurile, cu scutecul, cu girafa, cat doarme, ce suzeta folosim sau despre reactia oamenilor cand copilul e purtat etc.

Taticii au fost si ei prezenti, din cand in cand cu cate o poanta, in rest privind cu indulgenta discutiile noastre.

Ne-am intalnit Dana, Boby insotiti de Ioana, Aurora insotita de Ana, Rita, Bianca si Stefan insotiti de Stefan.

Noi am plecat mai devreme, pana sa ajunga toata lumea, insa pot sa spun ca ne-am simtit tare bine, firesc, normal, desi pana nu de mult priveam cu destul de multa reticenta acest gen de intalniri, imaginandu-mi diferite scenarii care mai de care mai puerile.

Cred ca acest gen de intalniri nu numai ca te relaxeaza - daca piticii sunt cuminti sau dorm - dar ramai si cu ceva mai mult decat o iesire la terasa, datorita experientelor povestite de parinti ce pot sa te ajute in situatii similare. Evident fraza anterioara este o fraza creata de mintea unei mame, sunt sigura ca o persoana fara copii ar fi total neinteresata, ba unii dintre prietenii mei chiar ar rade in sinea lor daca ar audi subiectele noastre de discutie. Evolutie/involutie...?

Fagaras

In acest weekend in care in Bucuresti se lesina de caldura, am onorat invitatia de a merge la botezul Anei, fetita prietenilor nostri Aurora si Bogdan, in Fagaras. Atmosfera a fost extraordinar de placuta.

Vineri dupa un drum lung dar frumos prin munti (Ploiesti -Predeal - Rasnov - Zarnesti - Sercaia - Fagaras) am poposit in curte sub umbrar la un pahar de vorba si la o supa cu galueste pregatita exemplar de mama Aurorei.

A doua zi, dupa o noapte in care bebe a ras vreo 2h, s-a rostogolit, a facut orice in afara sa doarma, ne-am trezit la 7 intr-o buna dispozitie de zile mari, el, ca noi nu. I-am invitat pe baieti sa pofteasca afara din vila si sa viziteze imprejurimile. Asa am reusit sa mai dorm 1 h si sa ma pregatesc pentru celebrare. Am plecat cu toti ceilalti invitati la biserica, dupa ce am intampinat-o pe Ana la ea acasa. Bebe a fost purtat in sling de catre Rita pe toata perioada botezului in biserica, prilej de multe comentarii si intrebari: nu se sufoca? de ce e stramb? poate sa respire? etc... Am raspuns politicos la ele si ne-am concentrat pe urmarirea ritualurilor din timpul botezului. Ana a fost tare cuminte in brate la nasa ei. A rezistat cu eroism apoi la intrega sedinta foto desfasurata in fata bisericii, alaturi de parintii ei si de toti ceilalti invitati.

Alaiul Anei a plecat apoi catre restaurant, asezat intr-o poiana frumoasa la marginea orasului, langa o herghelie si cateva helestee cu pesti care mai de care mai apetisanti. Petrecerea a fost foarte civilizata, organizata ca la carte. Spre amiaza zapuseala a fost alungata de o ploaie binevenita. Stefan jr a dormit in mai multe reprize pe terasa restaurantului, de cateva ori alaturi de Ana, care a fost campioana la somn pana spre seara. Normal, ce face o printesa dupa atatea poze? Se odihneste... ca inspre seara, cu forte proaspete, sa-si provoace din nou parintii.

A treia zi, dupa un mic popas in curtea mamei Aurorei, ne-am decis adhoc mai multi prieteni sa mergem pe Transfagarasan, ca doar Valea Prahovei e aglomerata :P. Si asa am mai descoperit cateva locuri frumoase, insa traficul a fost infernal mai ales in zona Balea lac, fapt ce l-a solicitat pe Stefan sr. peste masura. De mentionat ca e prima oara cand ajungem in aceasta zona. Am mai fost in Fagaras de 2 ori in partea estica, niciodata cu masina, dar e un inceput (trist) pentru toate.

Poze de la botez inca nu avem, le asteptam cu nerabdare, pana atunci ne bucuram de privelistea impresionanta de pe traseul auto...

Dunarea

Am profitat de vizita la Turnu Severin, cu ocazia nuntii Oanei si a lui Sergiu pentru a merge un pic prin defileul Dunarii - Orsova, Cazanele Mici, statuia lui Decebal, manastirea Marconia.

Girafa Sophica

Am citit pe blogul Mamica bio despre o jucarie pe cat de simpla pe atat de minunata. Ca aproape intotdeauna cand este vorba despre jucarii pentru copii sub un an, ma tot gandesc daca sunt gandite sa-i atraga pe parinti mai degraba, decat sa-i invete pe prichindei cum e cu vazul, mirosul, auzul ... Vazandu-i insa poza, ne-am gandit ca poate fi o jucarie utila, mai ales ca Stefan isi amintea ca a avut si el o girafa de cauciuc pe vremuri.

Asa ca zis si facut, m-am conversat un pic cu Oana si am dat comanda pe site.

Azi a sosit pachetul cu Sophica (a se citi Sophie), cum a fost adhoc botezata girafa cea suieratoare.

Fara sa avem pretentii ca Stefan jr. s-ar fi indragostit pe loc de ea, nici n-ar avea cum, cand el de-abia a inceput sa tina mici obiecte, ei bine am putut constata ca a tinut-o in mana, a dat cu ea de colo de colo si a reusit pe seara sa o faca sa suiere in timp ce ii rodea urechile.

In concluzie vom urmari cu interes imprietenirea lui Stefan cu Sophica.

Multumesc mamicilor care impartasesc idei, promoveaza obiecte, informeaza, fac publicitate si se straduie sa-si educe semenele.