La Leche League in Romania - 30 ianurie 2011

Intrerup seria de articole neterminata despre calatoria mea in Brazilia, pentru a semnala si aici un proiect remarcabil, o etapa finalizata inceputa de o persoana extraordinara, Roxana Dudus, respectiv infiintarea La Leche League in Romania, si prima intalnire din Bucuresti ce va avea loc  la sediul Pronatalita, prin amabilitatea Ramonei Roşu, duminică 30 ianuarie 2011, între orele 11 şi 13.http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=5060798419263821588

Înscrieri şi amănunte la numărul de telefon 0722509939 sau la adresa de e-mail laptematern@yahoo.com.


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Pentru mine Roxana si al ei blog au insemnat descoperirea si intelegerea alaptarii, o legatura stransa cu copilul nostru, o alaptare exclusiva pana la 5 luni, un fiu alaptat pana la 1 an, afectiune, iubire, imunitate puternica si foarte multa iubire.

Pe Roxana, ca si inaintea ei pe Ramona sau pe Irina, am intrebat-o cand nu am mai gasit solutii, cand teoria suna mai bine decat practica, cand eram pe punctul de a renunta la alaptat. Cu foarte mult calm, cu multa empatie, m-a linistit, mi-a oferit argumente pentru a continua si nu a aratat dezaprobare in momentul in care intarcarea noastra s-a produs, desi imi imaginez cat de greu i-a fost sa accepte si sa observe situatii reusite sau nereusite de alaptare.



Multumesc, Roxana! Felicitari pentru extraordinara etapa indeplinita, ce va fi sa fie inaugurata duminica!

Explozie de cuvinte!

Asta am gasit cand am ajuns acasa.
De unde sa incepem?
De la cele vechi:
Apa, mama, tata, pipi, pat, nuni= bunica, Mi= dna Mariana, Ana, cot= cort, Wi= Winnie, pate= paste, apte = lapte, shis= fresh de portocale, ou
Pana la cele noi si foarte noi:
Bagaj,
Masaj,
Rosu,
Alu= albastru
Ochi
Mana
Tu = Eu
Manana = banana
Asa = asa, asa e bine
Caete= castravet
Unica = bunica
Ania= Melania; Ana;
Stea,
Palola = parola, Iphone
... Si lista se continua, se completeaza zilele astea.

O fericire, copilul nostru incepe sa vorbeasca!

Mama in "vacanta" - Pe avion

Avionul transatlantic a fost o experienta interesanta dar mai putin placuta.
Pe aeroport am intrat in vorba cu o familie de portughezi, care stiau ceva engleza, eu intelgeam cate ceva, si astfel s- a legat un dialog interesant despre ce sa viZitez in cele cateva zile petrecute in tara din sudul Braziliei, acolo unde merg eu. Din toata discutia, cel mai mult m- a impresionat caldura oamenilor, unitatea familiei( vizita in Spania s- a petrecut in formula fiu- mama- bunica, obicei ce aparent e normal pentru brazilieni) si iubirea de tara. Stiu ca expresia suna comunist, dar cred ca reda cel mai bine tinul frazei de incheiere a dialogului : "I hope you will enjoy my country!".

Odata urcati in avion, am avut nenorocul sa stau pe randurile din mijloc si in acelasi tip sansa sa stau langa o familie de nemti- mama, tata si fetita de 3 ani - care isi petreceau vacanta in Brazilia.
Spun sansa, pentru ca am observat o mama calma in ciuda oboselii, un tata implicat, un copil vesel care dialoga cu parintii, caruia i se explicau manevrele avionului, si care de- a lungul zborului n- a pus gura pe dulciuri. A primit fructe de la parinti, iar meniul ales pe avion de catre ea si mama a fost unul vegetarian. In comparatie cu al nostru, decent de altfel (), al lor parea delicios - naut, spanac, salata de fructe si cuscus cu legume. Yummy as zice. Nu ma gandeam ca vreun meniu de avion ma va inspira sa gatesc ceva, pana acum.

Mama e in "vacanta"

Pustiul nostru a ramas acasa doar cu tati. De cateva zile mama e in vacanta, datorita serviciului meu de dupa serviciu: cercetasia. Particip la conferinta mondiala a cercetasilor, care se tine incepand de luni in Curitiba, Brazilia. (pauza)

Am plecat marti din Bucuresti, stat o zi in Madrid, unde am avut bucuria sa vad o parte din Muzeul Prato, care pe langa expozitiile permanente, expunea si expozitii temporare Renoir si Rubens. Vizita muzeului a fost un pretext extraordinar pentru a mai invata un pic de istorie a artei, parte pe care eu nu am reusit sa o inteleg nici macar superficial decat atunci cand am inceput sa ne plimbam prin muzee mai mari sau mai mici.
Puteti vedea aici o parte din colectie.


Dupa Prato, m- am plimbat putin pe bulevardele cu trotuare largi si am luat pranzul intr-o "vitamina". Ma opresc putin pentru a explica aceasta denumire, data de mine conceptului de restaurante tip fast food, care servesc mancare slow food. Practic sunt niste cantine mici, cu mese din plastic, care iti ofera un meniu lacto- vegetarian alcatuit din supe, salate, sandvisuri, si pahare mari -500ml- cu fresh din tot felul de fructe, denumit " vitamina". Mancarea e delicioasa, e naturala, e foarte sanatoasa, si este relativ ieftina (un meniu salata si fresh mari e 7-8 euro, iar restaurantele tip " all you can eat" cu mancare slow- food ofera meniuri la 10 euro).
Revenind, dupa pranz, mi- am continuat plimbarea, intr- un alt muzeu Bornemisza- Thiessen care contine 2 colectii particulare a 2 generatii ale aceleiasi familii. Spre deosebire de Prato, unde sunt expuse tablouri mai ales din perioada renasterii, impresionista si post impresionista, la Bornemisza sunt tablouri inclusiv din modernism si postmodernism.

Puteti vedea aici o parte din colectie.

Dupa o zi frumoasa, frumoasa, in care am invatat inclusiv noi 3 sa vorbim pe Skype, si sa ne pupam prin ecran, m- am indreptat spre aeroport pentru un zbor de 10 ore spre Sao Paulo.

Mai la sud ... in Brazilia

La multi ani! si un an frumos!

Demult n-am mai scris, insa motive serioase ne-au oprit. Piticul nostru a avut febra mare in noaptea dintre ani si inca 2 nopti la rand, ca apoi sa refuze tratamentul si odata ajunsi in Bucuresti sa se vindece intr-o zi.

Asa a fost sa fie.

Apoi eu am plecat intr-o calatorie latina, in Madrid, Sao Paulo si acum Curitiba, in Brazilia. Particip alaturi de colega mea, din partea cercetasilor la conferinta mondiala.

2 saptamani in care suntem 3 cand vorbim pe Skype, cand pupam laptopul si ne imbratisam virtual. 2 saptamani de descoperiri, de experiente inedita, multa munca si mult lobby... 2 saptamani despre care voi scrie mai multe post-uri pe blog, la intoarcere.

E frumos, e viu, e verde...