Mama in "vacanta" - Pe avion

Avionul transatlantic a fost o experienta interesanta dar mai putin placuta.
Pe aeroport am intrat in vorba cu o familie de portughezi, care stiau ceva engleza, eu intelgeam cate ceva, si astfel s- a legat un dialog interesant despre ce sa viZitez in cele cateva zile petrecute in tara din sudul Braziliei, acolo unde merg eu. Din toata discutia, cel mai mult m- a impresionat caldura oamenilor, unitatea familiei( vizita in Spania s- a petrecut in formula fiu- mama- bunica, obicei ce aparent e normal pentru brazilieni) si iubirea de tara. Stiu ca expresia suna comunist, dar cred ca reda cel mai bine tinul frazei de incheiere a dialogului : "I hope you will enjoy my country!".

Odata urcati in avion, am avut nenorocul sa stau pe randurile din mijloc si in acelasi tip sansa sa stau langa o familie de nemti- mama, tata si fetita de 3 ani - care isi petreceau vacanta in Brazilia.
Spun sansa, pentru ca am observat o mama calma in ciuda oboselii, un tata implicat, un copil vesel care dialoga cu parintii, caruia i se explicau manevrele avionului, si care de- a lungul zborului n- a pus gura pe dulciuri. A primit fructe de la parinti, iar meniul ales pe avion de catre ea si mama a fost unul vegetarian. In comparatie cu al nostru, decent de altfel (), al lor parea delicios - naut, spanac, salata de fructe si cuscus cu legume. Yummy as zice. Nu ma gandeam ca vreun meniu de avion ma va inspira sa gatesc ceva, pana acum.