Gradinita din povesti

Primele amintiri constiente sunt cele ale primei zile de gradinita. Aveam 3 ani si eram in vizita cu tata la gradinita de pe Maria Rosetti. Vad bancuta lunga si mica unde ne descaltam, si dulapurile asezate de-o parte si de alta a holului larg de la intrare. Casa gradinitei copilariei mele adaposteste in continuare acceeasi gradinita.

De cand ne-am mutat langa parc, cu cateva luni inainte sa apara minunea noastra de om, ne tot spuneam: Stai sa vezi cum o sa fie, cand alegem gradinita... etc... etc. Am dat noi o cautare pe google, si ce sa vezi, in afara de gradinita copilariei mele, aveam una si mai aproape si cu sistem Waldorf. Asa am ajuns pe strada Putu cu Plopi, la gradinita lui Stefanut.

Am vizitat-o prima oara la inceputul primaverii, dupa un atelier Waldorf tinut de dna Ileana Vasilescu, atelier ce m-a convins de beneficiile acestui sistem alternativ de educatie, pe care incepusem sa-l studiez din carti.

Gradinita este asa, ca-n povesti - culori calde, perdele diafane, scaune si mese din lemn rotunjite, doamne educatoare linistite si binevoitoare. Stefan e acolo de o saptamana ( dupa cateva vizite de integrare in timpul verii ) si incet, incet pare mai calm, jucaus, si bucuros ca merge la gradi.

Pe noi ca parinti cel mai mult ne-a impresionat importanta care este data copilului si integrarii lui, care se face treptat si care pune pret pe nevoile lui, in primul rand. Suna firesc si normal prima fraza, dar in alte imprejurari copilul este dus si lasat la gradinita ( era sa scriu aruncat) de la 9 la 18.00.  Aici, dimpotriva, noi ne-am modificat total programul, cu lucru de acasa, cu lucru mai putin, cu scheme de cine il duce, cine sta la micul dejun, cine vine sa-l ia, dupa somn, inainte de somn, cine raspunde la urgente si toate cele, astfel incat Stefan sa fie bucuros ca se duce acolo, si ca astfel petrece momente pretioase alaturi de prietenii sai.

Marturisesc ca am fost tentati sa contestam toate aceste reguli, insa apoi treptat ne-am dat seama ca noi uitasem de adevarata natura umana si de sufletele noastre. Si asa, incet, incet, am facut loc din nou in viata noastra razelor de soare ce se vad in ochii copilului nostru, si implicit copiilor din noi...

Asa, ca sa stiti ce facem :)

M-am gandit acum brusc sa mai scriu cateva randuri ca sa stiti ce mai facem :)
In primul rand: SUNTEM BINE ! si NE TRANSFORMAM pe zi ce trece fiecare in parte si noi 3 impreuna.

Seful nostru Stefanut, vorbeste de rupe tot ce prinde, de toate felurile, organizeaza plecari, stabileste ordine, mananca la fel ca-ntotdeauna ( foarte veggie ) si se pregateste sa mearga la o gradinita magica.

Companionul nostru Stefan, este din ce in ce mai preocupat de biciclete si de petrecut timp liber in natura, acea natura din Bucuresti, dar mai ales cea din afara lui. Il insoteste pe Stefanut la gradinita, studiaza sistemele de invatare alternative - Waldorf si Montessori - si decide Waldorf pentru inceput :). Si mai face ceva: gateste cea mai buna prajitura cu branza de la mama incoace :).

Subsemnata se schimba si da peste cap tot felul de sisteme, sau asa crede ea ;). Glumim, glumim, dar eu facui asa: eu si fenomenala Virginia continuam sa ne vedem si sa ne jucam de-a copilaria. A 2a traznaie: ma vad cu prieteni vechi frumosi si punem cu totii umarul la cel mai mare proiect cercetasesc din ultimii 20 ani - RoJAM - Jamboreea Nationala a Romaniei. A 3 a traznaie: ma duc la curs de Reiki, si descopar o lume noua frumoasa, pe care o intuiam, o simteam, si pe a carei carari incep sa fac primii 1 - 2 pasi, indrumata de multi profesori, cel mai puternic fiind eu insami. Si de aici incolo, restul e poveste.

Va imbratisez cu drag, drag, drag.

Piticul si Ingerasul

Am fost acum  2 luni la un seminar Waldorf tinut de Ileana Vasilescu.

O poveste-joc invatata atunci mi-a placut. Si am inceput sa ma joc cu Stefan.

Un Pitic doarme intr-o floare. Ziua a venit, floarea s-a deschis, Piticul s-a trezit. Buna dimineata... (Va las sa mergeti la seminariile doamnei, sa traiti jocul pe pielea voastra mai intai ).


Piticul a devenit prietenul nostru cel bun. Pe care il pupam seara si care doarme pe umarul nostru stang.

--------------------

Incurajata de succesul acestui joc cu Piticul, i-am spus lui Stefan rugaciunea Inger, Ingerasul meu.
Ritmul in care vorbim cu Ingerasul ne pregateste de somn, ne pregateste de activitatea de peste zi, ne linisteste sau ne da cuarj.

Povestea Ingerasului continua frumos, Virginia avand o contributie minunata in ghidarea acestui dialog dintre mama-fiu-ingeras.

Spunem rugaciunea impreuna aproape in fiecare seara. De multe ori si dimineata vorbim cu Ingerasul. Ingerasul sta pe umarul drept. Ingerasul are diferite culori si face diferite lucruri. Uneori doarme, alteori se joaca, alteori este la biserica. Exploram vise, exploram imagini, descoperim minunatii.

Ma bucur ca am prins din nou curaj sa va scriu. Va doresc tot binele din lume oameni frumosi!

Cresterea si ingrijirea copilului

De cate ori, prin cate carti nu ati auzit rostita aceasta expresie din titlu?

Ea reprezinta inclusiv titlul unei carti, aparuta in 2004 la editura Polirom, carte ce reprezinta insa un veritabil indrumator in "natural parenting". Autori Wolfgang Goebel si Michaela Glockler.

Am primit-o imprumut saptamana trecuta de la prietena noastra, si de atunci nu ne dezlipim de ea atat eu cat si Stefan sr.

Paginile dedicate educatiei timpurii a copilului, modalitatii de interactiune dintre noi, ca membri ai familiei,  sunt extraordinar de simple, structurate si prezentate clar si concis.

Unul dintre principiile prezentate, dupa filozofia lui Rudolf Steiner, se intituleaza In locul conditionarii prin recompensa si pedeapsa, dragostea pentru actiunea insasi:

"Recompensa  si pedeapsa creeaza o atmosfera de conditionare - deoarece cauti din nou cu placere imprejurarile in care ai trait sau ai primit ceva agreabil si eviti contrariul lor. Prin aceasta devenim insa dependenti de aprecierea, lauda sau mustrarile celor din jur. O educatie pentru libertate trebuie sa fie altfel. In acest caz, este decisiv sa observam si sa asistam activitatea copilului pentru a afla daca exista suficienti stimuli, astfel incat, pe cat posibil, si cea mai neinsemnata actiune sa se desfasoare dintr-un impuls launtric, adica dintr-un context logic pe care copilul il traieste in el insusi: ca placere a imitarii, ca pe un lucru necesar."

"Doar acea fapta pe care o savarsim din iubire poate fi cu adevarat libera. Asa- numita libertate a vointei se poate dezvolta doar atunci cand copiii invata sa faca un lucru din proprie initativa si inainte de toate, cu placere."

Incheiind citatele, va sfatuiesc sa cautati cartea, sa o imprumutati, sa le scrieti celor de la Polirom sa o republice - am discutat anul trecut cu un reprezentant al lor, si spuneau ca nu prezinta interes - , si sa o cititi.

 Ne-am regasit in multe din exemplele gresite, dar si intr-o parte din exemplele bune. Si amandoi ne dorim sa fim parinti mai buni, sa ne intelegem fiul si sa invatam de la el.