De-a lungul inceputului asta de viata - si pentru noi si pentru Stefan jr. - el si-a adaptat incontinuu "stilul" de stat la san.
Inainte cand era vorba de mancat si stat langa mama, nimic nu-l putea deranja. Oricine ar fi venit, orice as fi facut - stat pe net, citit, mancat, baut - el era langa mine si manca, dormea, se alinta, era lipit acolo.
De pe la 2 luni a inceput sa zambeasca, peste tot. Inclusiv la san. Mananca ce mananca, apoi se opreste, zambeste, apoi continua cu lapticul.
De curand el mananca doar in liniste. Daca se intampla vreu eveniment neprevazut cat sta la san - stranut, dialog intre mine si o alta persoana, baut apa - se opreste pana cand evenimentul in sine ia sfarsit. Cand e pe deplin linistit ma mangaie. Constant, ritmic, timp de mai multe minute.
Un gest simplu si profund. O emotie pe care nu am trait-o pana acum. O emotie de pe urma careia invatam sa iubim.
Stefan
Lista mea de bloguri
-
-
-
-
-
-
Ne-am mutatAcum 12 ani
-
UcigălituraAcum 4 luni
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Gravitația bate levitațiaAcum 6 ani
-
Hello world!Acum 15 ani
2 comments:
he he...ce frumos :-) Asta cu zambitul in timpul mesei o experimentam si noi de vreo saptamana...simt ca mi se inmoaie picioarele cand rade la mine :) Sa fiti sanatosi si la multe multe zambete si mangaieri.
E un sentiment extraordinar. Nu-l poti descrie, il putem doar intelege. :)
Trimiteți un comentariu