Aseara am avut parte de un spectacol de zile mari. Stefan junior si-a dorit tare mult si a si reusit sa se tina singur in picioare pe canapea, sprijinit de spatarul acesteia. Ca sa atinga lampa, laptopul si alte asemenea obiecte de oameni mari.
Prima data cand a facut-o eram pe drum spre casa. Si mi s-a povestit. Prima intrebare: ati facut poze? Nu, pentru ca eram fascinati.
A doua oara cand a facut-o eram toti 3 langa el. Si nu am facut poze si nu am filmat. Pentru ca eram prea fascinati. Am imortalizat momentele pre si post eveniment.
Iarasi mi-au dat lacrimile de fericire. Dau vina pe hormoni, dar pana cand?
Stefan
Lista mea de bloguri
-
-
-
-
-
-
Ne-am mutatAcum 12 ani
-
UcigălituraAcum 4 luni
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Gravitația bate levitațiaAcum 6 ani
-
Hello world!Acum 15 ani
3 comments:
he he...ce hormoni tatica...asa suntem noi, mai lacrimoase :D
foarte tare! ce mari sunteti! incredibil...
Wow!
Incepe explorarea!
Felicitari!
@Dana - daca ai stii cum ma privesc colegii de servici cand vorbesc de pitic. Desi, clasic, sunt intrebata din 5 in 5 minute ce face, mai ales de cand ne-am pus sistem de monitorizare.
@ Rox - da, a inceput cu drag si spor. Multumim pentru urari.
Trimiteți un comentariu