Prin februarie asa, povesteam cu o buna prietena despre sarcina ei neasteptata si greturile ei insuportabile care au dus-o la o greutate cu 20% mai mica in numai 2 luni, spitale, perfuzii. si bineinteles suparari cat cuprinde. Intr-una din zile, prin martie, imi spune ca nu crede ca o inteleg cat ii este de rau si ca nu poate nici sa mearga dupa ce elimina tot ce n-a mancat in ziua aia. ( Citisem pe internet, in carti despre sarcina toxica, mai auzisem si alte mamici povestind). Nu raspund, ce sa-i zic fetii? Ca nu poate fi atat de rau? Ca depinde de ea? Ce tot vorbesc eu acolo? Daca ea nu crede si nu simte, degeaba le palavragesc eu savant.
Nu trece o saptamana, plec spre Resita sa ma ocup de mostenirile familiei, si vad ca ma ia cu somn. Alertata de experienta anterioara in care Stefanut a petrecut mult si bine in burtica pana cand cineva sa se prinda, repede iau testul: 2 liniute. Bucurie, chestii, tot tacamul. Departe de reactia de data trecuta cand mi-am luat carte de psihologie despre acceptarea sarcinii. Sun lumea cat mai repede sa stie. Ce conteaza testele, analizele, echografia? Noi si cu bebe sa fim sanatosi!
Asa, ma intorc in Bucuresti, confirma medicul cele 2 liniute, incepe un pic de tavalug - cine, cat monitorizeaza, gimnastica de gravide, moasa, vrem moasa, se poate nastere normala dupa cezariana? daca da, unde, cu cine, poate acasa, poate cu moasa, poate cu doula... pe scurt vizualizez mult mai clar nasterea ce va sa vie.
Bine, bine, tavalugul se linisteste brusc. Pentru ca apar greturile si varsaturile. Ce-s alea, cu ce se mananaca? In sarcina din 2008-2009 nu numai ca nu am avut nimic, dar am si urcat pe munte, carat mobila, zugravit si tot asa. Iar acuma intre 4-6 h/zi stau in pat sau ma plimb aiurea de pe canapea pe pat masand stomacul. Si cui sa explic toate astea? Cand si eu la randul meu n-am reusit sa inteleg cand altcineva imi povestea ce i se intampla. Cel putin acum inteleg ca mie mi-e bine. O sun mai nelinistita pe prietena mea, discut cu ea cu mai multa toleranta. In acelasi timp ma gandesc ca e mult mai bine ca sunt acasa perioada asta, ca pot sa ma intind daca am nevoie si ca da, experimentez cu seninatate o sarcina ca la carte ( glumeam, bineinteles).
Acestea fiind spuse, avem in fata o vara frumoasa, plina de surprize ce asteapta sa fie traite cu intelepciune de noi toti, pentru a-l intampina cu bucurie, cu liniste, fara frici, pe bebe. Vorba lui Stefan: Te iubesc mami, il iubesc pe tati, il iubesc pe bebe!\
0 comments:
Trimiteți un comentariu