RSS

vineri, 14 octombrie 2011

Al nostru e vegetarian

Copilul nostru e vegetarian. De pe la 1 an. Motiv de discutii lungi in familie, pretext pentru a face analizale mai des, ingrijorari peste ingrijorari, si ascuns carne in mancare, ca poate nu se prinde :D.

Pana acum cateva luni. Cand cumva noi, parintii, am acceptat realitatea lui, si am schimbat perspectiva. Am inceput sa vedem prin ochii lui, nu prin ochii nostri= ai societatii.
Schimbarea a inceput treptat.

Stiam demult ca Dana si puiutul ei sunt vegetarieni. Apoi, in context profesional, la cercetasi, i-am intalnit pe oamenii de la Sanovita. Dupa un schimb de emailuri de cateva zile, am fost atat de impresionata de deschiderea si sprijinul lor, incat in urmatorul mail ma autoinvitam la ei la Ramnicu Vilcea pentru a le face o vizita. In 10 minute de la inceputul intalnirii, deja nu mai vorbeam despre sponsorizarea pe care au oferit-o RoJAM - evenimentului pentru care venisem - ci despre mancare sanatoasa, despre cum li s-a schimbat lor viata de cand au devenit vegetarieni  ( in 1990! ) sau despre sanatatea oamenilor din firma. Sau despre cel mai bun lapte de soia existent. Pe care l-am gustat acolo. Pana atunci, desi lui Stefanut ii placea laptele de soia, noi adultii nu puteam nicicum sa-l bem, pana am gasit produsul importat de ei. Intalnirea s-a finalizat prin primirea cadou a unei carti extraordinare - Studiul China - cel mai mare studiu din lume dedicat nutritiei.

Apoi incet, am inceput sa citim, sa ne documentam.

La gradinita, cand am fost intrebati ce meniu prefera Stefan, am raspuns direct: vegetarian.

La inceputul toamnei, am renuntat voluntar la carne. Inca nu de tot. Manancam cam o data pe saptamana, deobicei peste.

OK, si acum dragii nostri prieteni carnivori, pentru voi este acest mesaj: nu ni s-a spalat creierul, n-am intrat in nicio secta, analizele au iesit bine, ne simtim bine, suntem sanatosi :)

Am ales sa fim mai atenti la ceea ce mancam. Suntem mai selectivi cand alegem si celelalte alimente - incercam sa fie bio, nemodificate genetic ( deja aproape imposibil in Romania, din moment ce nu se afiseaza pe ambalaj sau in piata natura produsului ). Si in general ne gandim de 2 ori cand alegem un produs, sau ne sfatuim prietenii si cunostintele sa nu-i ofere lui Stefan anumite tipuri de dulciuri sau alimente.

Astfel, am reusit sa manacam toti 3 aproape aceleasi alimente, si in general sa avem mese mult mai linistite, fara agitatii inutile de genul: "Vai, nu mananca copilu' ".

Ce urmeaza? Sa invatam sa ne cream o dieta cat mai echilibrata, si sa adaugam alte tipuri de proteine vegetale in alimentatia noastra. Pe Urbakid, cateva sfaturi aici.

Voi cum stati?

0 comments:

Trimiteți un comentariu