10 luni si 1 zi

Piticul nostru a implinit ieri 10 luni. L-am sarbatorit aseara, mai bine zis el ne-a sarbatorit pe noi, oferindu-ne niste zambete minunate, niste imbratisari surprinzatoare si calde.

Suntem fericiti in 3, iar viata noastra e luminata mai intens de cand el e alaturi de noi.

---------------------------------------------------------

Ieri, in drum spre casa (am fost plecata 5 zile la un seminar), insotitorii de bord au avut nevoie de un medic. In lipsa altcuiva, m-am identificat. Unei fetite de 6 ani i se facuse rau in timpul aterizarii. Se mai intampla, nu? Ei bine, nu e chiar asa de simplu: fetita, alaturi de parintii ei se intoarcea de la tratament din Italia, unde parintii o duc periodic pentru a o mentine in viata. Diagnostic: leucemie limfo-blastica. Parintii ii administrasera o injectie cu diazepam la sfatul medicilor pentru a trece mai usor peste zborul cu avionul. Ei s-a facut rau, a devenit inconstienta, organismul fiindu-i slabit in urma tratamentului. Insotitoarele de bord au chemat salvarea. Aceasta astepta deja pe aeroport in momentul aterizarii. Pasagerii au stat la locurile lor, pentru a fi mai intai evacuati fetita si parintii ei.
Si ce s-a intamplat: angajatii aeroportului Baneasa au intarziat aducerea scarii, motiv pentru care fetita nu putea fi preluata de medici. In acel moment, tatal, care si-a mentinut calmul pe toata perioada desfasurarii evenimentelor, a inceput sa tipe, sa planga... de neputinta, de disperare.

De atunci incoace ma gandesc la copiii, la copilul meu, cat sunt ei de fragili, cat de fragili suntem noi, cat de mult inseamna ei pentru noi si cat de mult sunt ei parte din noi. Cele cateva momente petrecute aseara langa fetita si parintii ei m-au determinat sa constientizez pe deplin cat de importanti suntem noi 3, unul pentru altul, unul alaturi de altul.


Epilog: familia fetitei a plecat cu salvarea. in urma lor am ramas noi, ceilalti calatori...sper ca mai putin indiferenti la lumea din jur.